Lecţii de la copii: Maya şi Theodor
Iisuse, trup ca al nostru ai luat
şi cu moartea Ta, stăpânirea morţii ai stricat!
Maya (9 ani) intră în clasă trăgându-şi nasul, cu ochii roşii.
Theodor (7 ani) lasă creionul din mână, aleargă şi o îmbrăţişează.
– Maya, de ce plângi?
Nu primeşte răspuns.
– Vino cu mine!
Şi fuge până la icoana Învierii,
cu Maya în urma lui, târşâindu-şi picioarele.
– Fii atentă! Dacă mergi în faţa icoanei ăsteia luminoase şi o strângi în braţe, spui o rugăciune şi faci de două ori semnul Crucii – o dată la început şi o dată la sfârşit; de fiecare dată când o să fii supărată, tristă sau, hm…pierdută, atunci bucuria ta o să se întoarcă la tine! Bucuria ta o să fie mai puternică!...
Maya tace solemn.
Îşi trage nasul, îşi drege vocea, apoi mărturiseşte:
– Dar eu nu ştiu nici o rugăciune.
– Te învăţ eu!, se apropie în grabă o altă fetiţă, care asculta.
Şi, aproape în şoaptă, începe:
Înger, îngeraşul meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Roagă-te lui Dumnezeu,
Pentru sufleţelul meu...
